Juan Herreros este unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți spanioli la nivel mondial. El conduce studioul Herreros, care, printre alte lucrări, a creat Muzeul Munch din Oslo, inaugurat în octombrie anul trecut. A lucrat în diverse țări și în diferite domenii, în sectorul turismului construind un centru de conferințe revoluționar la Bogotá, Colombia, și acum dezvoltă un nou proiect hotelier în America Centrală. În plus, este profesor la Școala de Arhitectură din Madrid. Recent, a primit premiul Five Oceans de la Summit MadBlue 2022, summit-ul inovației, științei și culturii pentru dezvoltare durabilă, pentru contribuția la dezvoltarea unei culturi urbane bazate pe implicarea responsabilă a arhitecturii în societate și promovarea sostenabilității mediului.
Ați lucrat în mai multe țări și în diferite domenii, precum cultură, transport, construcție de locuințe… și în sectorul turismului?
Am construit Palacio de Congresos de Bogotá, o clădire revoluționară la acea vreme pentru că a fost prima care a renunțat să mai aibă săli inclinate. Le-am făcut plate și fără locuri fixe. Centrele de congrese cu săli ușor înclinate și axate pe o scenă sunt foarte limitate, în timp ce pentru un auditoriu plat, se poate desfășura, pe lângă un congres, o expoziție de mașini, un campionat de judo, un concert, o petrecere… Se îndreaptă spre palatul congreselor într-o clădire publică de primă dimensiune. De asemenea, a fost un pioner în probleme de sustenabilitate, nu are aer condiționat și este răcit cu ventilație naturală.
După doi ani de pandemie, mai ales după câteva luni de izolare, ar putea criza sănătății să marcheze un înainte și un după în amenajarea spațiilor pe care le locuim?
Ar fi de dorit. Am coroborat câteva lucruri pe care disciplina arhitecturii și urbanismului le revendicase deja într-un anumit fel, dar nu aveau prea mult ecou. Pandemia a arătat că este foarte important să avem acces la natură, nu doar în parcuri, ci în clădirile sine, pe acoperișuri, pe terase… Important este că fiecare locuință să aibă un spațiu exterior mic, în măsură posibilului; trebuie să eliminăm acea obsesie de a mări sufrageria în detrimentul unei terase pe care toata lumea o disprețuia. Este foarte important să existe utilizări comune în clădiri, care generează un anumit sentiment de comunitate. În ciuda împărțirii costurilor, nu am reușit să construim comunități.
Ce se prioritizează acum atunci când alegeți designul unui spațiu?
Flexibilitatea va fi un factor determinant în arhitectura de mâine, nu a viitorului, ci a zilei de mâine. Am descoperit că există lucruri care ne pot schimba radical ritualurile zilnice, modul în care lucrăm, studiem, desfășurăm activități comerciale, călătorim sau ne cazăm într-un hotel și este foarte important ca arhitectura să se adapteze acestor noutăți. Obișnuiam să ne gândim la flexibilitate că la capacitatea arhitecturii de a prelua schimbări familiare: o familie care crește, un birou care se mișcorează sau stații de lucru care devin birouri. Dar acum, pentru prima dată în istorie, acele evoluții sunt necunoscute. Nu știm ce se va întâmpla cu inteligența artificială, metaversul…
În legătură cu această schimbare a modului de a călători sau de a se caza la hotelul pe care a menționat-o, în perioada pandemiei multe hoteluri au optat pentru alte alternative, precum comercializarea camerelor lor ca și birouri, în absența clienților.
Lumea hotelurilor este foarte interesantă pentru ceea ce reprezintă în inconștientul colectiv al diferitelor timpuri într-o viață organizată. Hotelul devine un loc de experimentare pe sine. Ca urmare a pandemiei și poate și a altor mișcări care au loc, programul hotelurilor se schimbă, se modifică proporția utilizării complementare față de camere. Înainte erau eminamente camere, acum există multe alte activități. Mai este nevoie de a adăuga o nouă dimensiune flexibilitatii propiei camere, acelor spatii care ar putea fi transformate temporar în alte lucruri.
Aceasta este obiectivul proiectului pe care îl dezvoltați în America Centrală?
Facem un proiect de transformare a câteva etaje ale unui hotel în birouri, astfel încât spațiul dedicat camerelor să poată fluctua pe măsură ce piața se schimbă, extinzând sau reducând numărul de etaje dedicate birourilor. Cu alte cuvinte, prin operațiuni foarte simple, acele podele, greu de pus pe piață în funcție de sezon, pot fi ocupate de birouri. Acestea trebuie să fie și temporare, este o condiție a timpului în care trăim.
Hotelul ar avea un fel de centru de greutate, precum apa și uleiul, care urcă și coboară în funcție de cerere.
Proiectul afectează o parte din încăperi. Începem de sus în jos până la un nivel în care acea fluctuație a pieței este acum studiată.
Ar fi un simplu proces de schimbare?
Dar, trebuie schimbate doar aspecte ale mobilierului, în timp ce ingrediente precum distribuția electrică ar fi operative în ambele cazuri. Este un mecanism de reversibilitate de la cameră la birou cu aceeași arhitectură. Vorbim despre o transformare foarte simplă, care nu necesită decât mici operațiuni, aproape o schimbare de mobilier.
Multe dintre proiectele dvs. s-au remarcat ca modele de sustenabilitate, precum Muzeul Munch din Oslo. Ce înseamnă sustenabilitatea în noile dvs. designuri?
Sustenabilitatea este deja sau ar trebui să fie o parte substanțială a lumii pe care o locuim. Cumva am depășit frânele în relația noastră cu planeta și pierdem o parte substanțială din calitatea vieții pe care până acum credeam că o putem furniza cu kilowați, cu bani sau cu benzină. Acum știm că prin reducerea acestor consumuri se pot realiza și alte modele de calitate, de confort și fericire. Nu este vorba de a renunța la nimic, ci de a perfecționa ceea ce avem prin eliminarea de prisos, doar cu asta vom realiza eventual schimbări foarte substanțiale. Din punct de vedere al arhitecturii acest lucru este decisiv.
Trebuie să luăm în considerare valoarea a ceea ce avem, poate este suficient să-l corectăm în loc să-l înlocuim sau să-l distrugem. A nu distruge astăzi ar fi una dintre primele reguli ale noului nostru cod etic ca locuitori ai planetei.
În conformitate cu economia circulară…
Orașul într-o dimensiune foarte semnificativă este subutilizat, este foarte iresponsabil sî-l faci să crească din ce în ce mai mult și să lași în urmă teritorii abandonate, clădiri învechite sau terenuri virane pe moarte. Trebuie să corectăm ceea ce avem, trebuie să dăm o a doua șansă acelor spații eșuate. Ne dedicăm mult la asta, le numim corecții tipologice, adică este ca și cum ai lua ceva care poate fi fost potrivit la vremea respectivă, dar timpul trece pentru toți și inclusiv pentru clădiri și le deraiază.
Hotelurile sunt un exercițiu captivant de recuperare a arhitecturii învechite. S-ar putea face în multe locuri, când faci case nu poți face acel tip de exercițiu de iraționalitate creativă, dar mi se pare că hotelul are o semnificație foarte puternică și permite acest lucru.
Se schimb foarte repede tendințele în arhitectură?
Există întotdeauna tendințe, dar riscă sa fie de foarte scurtă durată. Obligația noastră este să înțelegem prezentul, dar să încercăm să extindem interesul pentru ceea ce facem dincolo de un sezon. Lucrările cu care suntem cei mai fericiți au reușit într-un fel, nu doar să aibă impact la momentul inaugurării lor, ci să-l prelungească pe o perioadă lungă în care acel proiect sau acea lucrare a găsit și alte noutăți care l-au validat.
Un exemplu ar putea fi Muzeul Munch?
Da, este un proiect care se desfășoară pe parcursul a 12 ani, Dacă nu am fi făcut un efort enorm studiind toate muzeele din lume, ce se întâmplă în artă, în relațiile vizitatorilor cu instituțiile culturale, pentru a produce acea clădire, astăzi nu ar mai fi la modă pentru că ar fi o clădire din anul 2008. A fost efortul de a construi o sinteză a unei perioade de timp, inclusiv o pandemie și multe alte lucruri, care permite ca Muzeul Munch să fie considerat acum un loc de vizitat, o atracție turistică de prima clasă care a primit 600.000 de vizitatori în șase luni [s-a deschis în octombrie 2021] într-un oraș cu doar 300.000 de locuitori. Asta cu siguranță pentru că se menține valabilitatea a ceea ce reprezintă clădirea, a riscurilor pe care și le-a asumat și a propunerii pe care o include și sperăm să fie pentru mult timp.
Ce rol joacă factori precum schimbările climatice și eficiența energetică? În ce măsură sunt acestea o prioritate?
Sunt ingrediente de design care operează deja din primul moment al elaborării unui proiect. În urmă cu câțiva ani, arhitectura și-a păstrat tradiția și ecuațiile energetice constau practic în adăugarea de proteze tehnice, precum panouri solare, coșuri de fum, placarea fațadelor… Acum arhitectura devine cu totul alta. Așa cum ne gândim la structura de la început, acum aceste elemente influențează designul.
În arhitectura pe care o realizăm există multe urme care provin din incorporarea diferitelor sensibilități, nu numai asociate cu problemele de sustenabilitate, ci și cu concepția diferită pe care o avem despre natură, nevoia de a folosi materiale care au trasabilitate acceptabilă.
A ști că o pădure a fost tratată cu justiție afectează modul în care folosim materialele; am încetat să mai folosim unele care erau chiar fetișuri arhitecturale, acum suntem mai critici cu privire la utilizarea lor.
Tocmai a primit premiul Five Oceans de la MadBlue Sustainable Development Summit, pentru contribuția sa la crearea unei culturi urbane bazată pe implicarea responsabilă a arhitecturii în societate și promovarea sensibilității ecologice. Ce înseamnă această recunoaștere?
Aceste premii au un efect permeabil pentru echipele de lucru nu doar arhitecții care lucrează în studioul nostru, ci și toți colaboratorii externi, inginerii cunoscători de tot felul de discipline la care trebuie să apelăm și de la care cerem o actualizare care este adesea dificil de întreprins. Sunt sigur că sunt oameni în acest birou care au fost mai fericiți decât mine au simțit că ceea ce facem valorează ceva, este apreciat, are sens și că suntem pe drumul cel bun.
Sursă: hosteltur.com
