Turism de aventură: creştere preconizată şi tendinţe

Turismul de aventură este unul dintre segmentele cu cea mai rapidă creştere în ultimii ani, în ciuda crizei economice, iar pentru destinaţii reprezintă, de asemenea, o sursă de venituri pe turist mai mare decât în cazul altor categorii de turism. Dar creşterea rapidă reprezintă atât o oportunitate cât şi un pericol, aşa cum recunosc firmele specializate.

Aceste companii operează în domenii foarte diferite, de la activităţi de aventură considerate extreme până la altele apte pentru toate tipurile de public.

Până de curând, turismul de aventură a fost considerat ca o nişă mică în sectorul turismului.

Dar astăzi a devenit o afacere din ce în ce mai internaţională, cu o cifră de afaceri globală estimată la 263.000 de milioane de dolari pe an, conform estimărilor făcute de Adventure Travel Trade Association (ATTA), o organizatie care reprezintă mai mult de 300 de companii de turism specializate din 69 de ţări.

Aceste companii operează în domenii foarte diferite, de la activităţi de aventură considerate extreme până la altele potrivite pentru toate tipurile de public.

Turismul de aventură este o activitate destul de greu de catalogat, dar în acelaşi timp “din ce în ce mai multe destinaţii încearcă să se poziţioneze în acest segment pentru că recunosc valoarea sa ecologică, culturală şi economică“, aşa cum explică Organizaţia Mondială a Turismului (OMT).

De fapt, ATTA define turismul de aventură ca acea călătorie (cu minim o înnoptare) care include cel puţin două din următoarele trei elemente: activitate fizică, mediu şi imersiune culturală.

Sub această definiţie atât de amplă pot fi stabilite două categorii de bază ale turismului de aventură: “hard” şi “soft” (dur şi moale).

A urca pe Everest, o experienţă care costă 42.000 de euro pe persoană (care include călătoria, angajarea serpaşilor şi autorizatiile pentru a escalada) intră clar în prima categorie; în timp ce a se înscrie pentru o expediţie arheologică, a merge la pescuit sau a coborî râuri în rafting ar fi considerate activităţi soft.

 

Impactul asupra destinaţiilor

Un alt fapt care atrage atenţia are de a face cu impactul economic. Aşa cum menţionează OMT, plecând de la rapoartele furnizate de către Organizaţia Naţiunilor Unite, 65,6% din costul total al unei călătorii de turism de aventură rămâne în destinaţia vizitată.

În schimb, potrivit aceloraşi surse acest procent ar ajunge doar la 20% în destinaţiile de vacanţă din Caraibe specializate în resorts all inclusive, fiind vorba de o piaţă dominată de companiile străine (turoperatori, hoteluri şi de capital străin) şi unde, de asemenea, trebuie să se plătească importul de alimente şi alte produse pentru a satisface călătorii care nu prea iasă din hotelurile all inclusive.

Pe de altă parte, cheltuielile medii ale unui turist de aventură sunt de 2.600 de euro şi călătoriile au o durată medie de opt zile.

În plus, 69% din călătoriile internaţionale pentru a practica turismul de aventură îşi au originea în pieţele emitente din Europa, America de Nord şi America de Sud. 71% din călătorii care pleacă din SUA organizează călătoria pe cont propiu, fără a recurge la agenţiile de turism sau la operatorii de turism.

 Turismul de aventură poate include de la activităţi extreme până la atele apte pentru toare tipurile de public. #shu#

Turismul de aventură poate include de la activităţi extreme până la atele apte pentru toare tipurile de public. Imagine Shutterstock.

Destinaţiile, din ce în ce mai interesate

Cu aceste cifre, nu este surprinzător faptul că din ce in ce mai multe ţări doresc să se poziţioneze în acest segment.

De exemplu, înainte de 2007, 52% din birourile naţionale de turism intervievate de ATTA considerau turismul de aventură ca un sector cu foarte puţin interes în stategia lor de politică de turism. Această cifră a scăzut brusc la 8% în prezent.

 

Tendinţe

Pe de altă parte, ATTA a detectat patru tendinţe principale în rândul operatorilor de turism specializaţi în acest segment: sunt oferite din ce în ce mai multe activităţi “soft”; călătoriile sunt mai personalizate; creşte cererea grupurilor formate din mai multe generaţii; şi există un interes mai mare pentru a trăi experienţe culturale.

Pentru Shannon Stowell, preşedintele ATTA, aceste tendinţe confirmă că piaţa se extinde în noi straturi ale societăţii. Cu toate acestea, “această creştere rapidă reprezintă atât o oportunitate cât şi un pericol”.

Şi asa cum subliniază Stowell, “pentru că turismul de aventură are principalele sale active în patrimoniul natural şi cultural, această activitate poate fi folosită ca un model pentru a crea, dezvolta şi susţine afacerile rentabile şi destinaţiile prospere, urmând criteriile turismului durabil“.

Dar, în acelaşi timp, adaugă el, există provocări, cum ar fi schimbările climatice, degradarea mediului, pierderea habitatului şi culturii, sărăcia legată de aceste fenomene…

“Industria turismului poate oferi ceea ce are mai bun pentru a combate sau a preveni aceste probleme sau neglijenţa, poate combate sau preveni aceste întrebări sau, prin neglijenţă, poate provoca chiar daune mai mari. Există multe exemple de destinaţii care au devenit “commodities” (de “uz curent”) şi s-au devalorizat, dintre care unele nu se vor recupera niciodată pe deplin”.

Prin urmare, conchide el, turismul de aventură trebuie să aibă grijă în continuare de  includerea comunităţii locale în proiecte şi să asigure că sustenabilitatea nu este un concept gol.

 

Sursă: hosteltur.com

2 comments

Leave a Reply