HOSTELTUR, publicație specializată în sectorul turismului din Spania, a ridicat o serie de întrebări, aceleași, mai multor persoane legate într-un fel sau altul de UNWTO, care au lucrat acolo sau au avut o legătură strânsă cu aceasta. Câțiva au dorit să răspundă cu nume și prenume. Acest articol adună reflecțiile a patru dintre ei: Ignacio Vasallo, care a fost primul secretar al Membrilor Afiliați ai UNWTO (1993-1995); Eulogio Bordas, care a fost președinte al Membrilor Afiliați între 2007 și 2009; Carlos Vogeler, director regional pentru Americi din 2007 și, în plus, director executiv al UNWTO până în decembrie 2017; și Geoffrey Lipman, care a fost consilier special al secretarului general din 2000 până în 2005 și secretar general adjunct din 2005 până în 2009.
Răspunsurile date de Francesco Frangialli și Taleb Rifai por fi citate în următoarele articole:
– Taleb Rifai: „Nu cred că UNWTO își atinge obietivele”
– Frangialli: „Nu știm dacă UNWTO îndeplinește obiective care nu sunt clare”
Care ați spune că sunt obiectivele UNWTO astăzi?
Ignacio Vasallo subliniază că organizația are „obiective difuze și contradictorii: stimularea creării de locuri de muncă, protecția mediului și a patrimoniului, promovarea păcii și înțelegerii și, bineînțeles, promovarea turismului”. Aceste obiective coincid însă cu unele ale UNESCO, iar altele cu cele ale ONU. Vasallo consideră că UNWTO ar trebuie să stabilească „obiective mai simple precum îmbunătațirea statisticilor, promovarea turismului în Lumea a Treia ca ajutor pentru dezvoltare, facilitarea călătoriilor prin eliminarea, de exemplu, a vizelor…
Eulogio Bordas consideră că obiectivele UNWTO sunt „să plaseze turismul ca politica prioritară a statelor membre și să conducă crearea de cunoștințe”, și mai precis; „să susțină inovarea și transformarea digitală, îmbunătățirea competitivității industriei, să creeze locuri de muncă mai bune și să faciliteze formarea, să creeze reziliența și să promoveze călătoriile fără întreruperi și să protejeze cultura și natura prin turism”.
Carlos Vogeler este clar că în opinia sa „obiectivele UNWTO nu sunt deloc clare. Cred că este improvizat și nu există o strategie pe termen mediu și lung. Pe de altă parte, există o mare opacitate care nu permite să știm care sunt ele cu adevărat”.
Și adaugă: „Comunicările sunt mai mult ca un exercițiu de propagandă și un cult al personalității pentru Secretarul General”.
Geoffrey Lipman, la rândul său, consideră că obiectivul este „a fi o agenție a Națiunilor Unite pentru Turism și Călătorii”. Și, în mod concret, sarcina sa este de a „organiza țările membre și afiliații sectorul privat”.
Credeți că le îndeplinește?
Ignacio Vasallo consideră că „nu le poate îndeplini prin definiție”, făcând aluzie la punctul anterior.
La rândul său, Eulogio Bordas consideră că UNWTO nu își atinge obiectivele: „Nu le atinge deloc. În plus, multe dintre aceste obiective nu ar trebui să fie pe agenda UNWTO. Realitatea este că, cu bugetul actual, UNWTO nu poate face prea multe lucruri și nu poate accesa sursele de informații și expertiza de care ar avea nevoie”. Bordas consideră că „există niște angajați excelenți în organizație, dar cultura dominantă, bugetul extrem de mic disponibil și alte cauze înseamnă că performanța lor este cu mult sub potențialul lor”.
Carlos Vogeler este direct: „Din moment ce nu există obiective clar definite și comunicate este imposibil să știm dacă sunt îndeplinite sau nu”.
Geoffrey Lipman: „În general, da”.
Este UNWTO astăzi ceea ce ar trebui să fie?
Ignacio Vasallo, la rândul său confirmă cu un „nu” răsunător și adaugă că „pentru marile companii globale, ceea ce face UNWTO este irelevant. Au propriile lor lobby-uri internaționale precum WTTC, sau locale precum ABTA”.
Pentru Eulogio Bordas, UNWTO „este foarte departe de a fi ceea ce ar trebui să fie”. Și adaugă că „o organizație internațională este un „lider” atunci când multe țări își împărtășesc viziunea, obiectivele și programul și le urmează. Nimeni relevant astăzi urmează UNWTO. Chiar și unele țări importante au părăsit organizația”. Pentru acest consultant, organizația aplică strategia de tip print & travel, care constă în a publica mult pentru ca membrii să primească foarte multe hârtii de răspândit, „și organizează multe evenimente pentru ca oficialii săi să călătorească. Dacă la asta adăugăm o taxă anuală mică, nu există motive pentru ca membrii săi să o părăsească”.
Carlos Vogeler, afirmă din nou puternic: „Cu siguranță și din păcate nu este”.
Geoffrey Lipman crede că „ar putea fi mai mult decât este” dacă guvernele anglo-saxone, SUA, Canada, Regatul Unit, Australia și Noua Zeelandă, „care au ales să nu fie membri în urmă cu mai mult de un deceniu, ar reveni, ar face tot posibilul să reușească acest lucru și și-ar plăti cota”.
Este UNWTO și activitatea sa relevante, în opinia dumneavoastra, pentru industria globală a turismului?
Ignacio Vasallo crede că „în formatul actual nu poate fi”.
Eulogio Bordas este direct: „Pentru industria turismului privat, UNWTO pur și simplu nu există. Și pentru majoritatea țărilor dezvoltate, nici nu există. Lista Membrilor Afiliați nu are companii relevante. Mulți membrii afiliați (DMC, școli de turism, etc.) caută doar avizul brandului UNWTO, cu 2.000 de euro pe an, pentru a crea aparența unei importanțe pe care nu o au. Asta mai ales în țările în curs de dezvoltare și în organizațiile internaționale de mică relevanță”.
Dar în plus, Bordas asigură că de fapt firma privată nu a fost niciodată ținta organizației, „nu se simte așa”, spune el. „Ținta organizației sunt ministerele turismului și mai ales țările în curs de dezvoltare, întrucât în țările foarte dezvoltate sau cu un volum mare de turiști, se acordă puțină atenție UNWTO… sau deloc”.
Carlos Vogeler: „Activitatea unei organizații internaționale din cadrul Națiunilor Unite ar trebui să fie foarte relevantă pentru un sector la fel de important ca turismul din punct de vedere socio-economic. Din păcate, actuală UNWTO s-a distanțat mult de alte instituții internaționale și de sectorul de afaceri în sine, ceea ce îl face din ce în ce mai puțin relevant”.
Geoffrey Lipman este direct: „Da, este foarte relevantă”.
Ar trebui să fie? Cum?
Ignacio Vasallo insistă că este dificil chiar și în această situație să devină relevantă: „Nu poate fi. La UNWTO, toate țările și toate regiunile: Europa, Orientul Mijlociu…, sunt egale, în timp ce peste 80% din turismul internațional este concentrat în două regiuni: Europa și America. Principalii emițători din aceste țări nu fac parte din UNWTO”.
La rândul său, Eulogio Bordas este clar ca ar trebui să fie relevantă, „și sectorul are nevoie de ea”, adaugă el. „Dar a fi relevant înseamnă „a adăuga valoare”, adică a rezolva problemele de planificare, guvernare, management, etc. ale membrilor”, și se întreabă și își răspunde: „Care este Customer Value Proposition (CVP) a UNWTO astăzi? „Nu este deloc clar. UNWTO are CVP pentru sectorul privat? Nu, deloc”.
Carlos Vogeler consideră că „cu siguranță ar trebui să fie”. Și explică: „Activitatea de turism este multisciplinară și trebuie să implice alte sectoare economice, dar în esență este o activitate în care sectorul de afaceri joacă un rol motor foarte important. Alianțele dintre guverne și companii sunt esențiale pentru dezvoltarea sectorului care răspunde adecvat la schimbările pe care societatea le experimentează și la provocări precum sustenabilitatea, schimbările climatice, incluziunea, impactul asupra comunităților primitoare ec.”
Geoffrey Lipman, la rândul său, consideră că ar trebui să „lucreze mai mult pentru a lega turismul și clima/mediul, în special conturile sale satelit, și pentru a identifica conflictele care decurg din creșterea nesustenabilă”.
A se citi știrea: „Preocupare internă pentru deriva etică a UNWTO„.
Cu ce ar putea contribui UNWTO la industria turismului, adică în ce domenii ar putea juca un rola mai eficient?
Ignacio Vasallo consideră că ar putea juca un rol mai eficient în a ajuta sectorul, de exemplu, în „îmbunătățirea, supravegherea și perfecționarea statisticilor, în special în țările în curs de dezvoltare. Cele dezvoltate au propriile lor atât la nivelul național, cât și la nivel regional. De asemenea, se pregătesc studii privind posibilitatile turistice ale țărilor dezvoltate”. Iar referitor la problema sectorului privat, el consideră că „UNWTO nu va putea niciodată să reprezinte marile companii, din cauza intereselor conflictuale”.
Eulogio Bordas consideră că „UNWTO ar putea adăuga valoare industriei concentrându-se pe a fi managerul la nivel global ale unor probleme majore relevante pentru competitivitatea și dezvoltarea durabilă a turismului în lume. Ar trebui să acționeze ca acele organizații care, la nivel global, gestionează bine internetul, sistemul global de brevete, drepturile de autor, comerțul, etc.”
În acest sens, adaugă el, „UNWTO ar avea o mare oportunitate de a adăuga o valoare în calitate de manager/coordonator în probleme precum educația, inteligența pieței, digitizarea, reglementările de baza, indicatorii de calitate a serviciilor, lupta împotriva fraudei pe internet, călătoriile fără întreruperi, greșit denumită cazare colaborativă etc”.
Carlos Vogeler consideră că UNWTO ar trebui „să exercite o conducere pentru a ajuta industria turismului să fie mai bine susținută de guverne și, mai ales, să fie conștientă de contribuțiile sale la societate. Turismul este chemat să joace un rol mai relevant în societățile noastre atât dezvoltate, cât și în curs de dezvoltare”.
Consideră că „Organizația trebuie să adauge valoare, dar nu numai membrilor săi, ci ca agenție specializată a Națiunilor Unite trebuie să adăuge valoare și tuturor actorilor implicați: agenți turistici, comunităților locale, etc.”
Geoffrey Lipman face referire, în acest moment, la răspunsul său anterior și adaugă: „În plus, programul său ST-EP (Turism Durabil/Eliminarea Sărăciei) ar putea fi mai eficient în furnizarea de sprijin pentru dezvoltare la nivel național și teritorial”.
Ce lucruri ar trebui să se schimbe pentru a face acest lucru posibil?
Ignacio Vasallo este direct: „Ceea ce nu poate fi nu poate fi și, în plus, este imposibil. Totul ar trebui să se schimbe, Departamentul de membri afiliați ar putea fi modalitatea de a încerca o schimbare prin promovarea afilierii companiilor relevante și neacceptarea entităților nesemnificative care doar caută o ștampilă pe ușa lor”. Din nou, problema membrilor afiliați din sectorul privat, care nu pare să fie rezolvată efectiv.
Eulogio Bordas rezumă lucrurile care ar trebui să se schimbe în șase puncte:
- Reinventează misiunea și viziunea organizației
- Incorporarea efectivă a sectorului privat (10.000 de companii)
- Găsirea de noi surse de finanțare pentru a-și quintupla bugetul
- Reproiectarea strategiei organizaționale și de guvernare
- O mai mare flexibilitate în recrutarea și concedierea funcționarilor
- Operarea conform planurilor pe patru ani, cu obiective KPI-uri clare, raportabile trimestral
- Limitarea puterii secretarului general
Carlos Vogeler, la rândul său, afirmă că „primul și cel mai important lucru este recuperarea principiilor etice și morale care trebuie cerute unei agenții a sistemului Națiunilor Unite: transparență, conceptul de serviciu față de ceilalți, profesionalismul și în cele din urmă contribuție de valoare la sector”.
Și mai multe lucruri: „Pe de altă parte, o mai bună cunoaștere a tendințelor reale din sector și spijin sub formă de cunoaștere pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă sectorul. Și, în sfârșit, o colaborare eficientă între diferite agenții ale sistemului precum OMS, UNESCO, UNEP, etc. Să facă față în mod coordonat aspectelor care pot afecta turismul”.
Geoffrey Lipman consideră că cel mai important lucru care ar trebui schimbat este finanțarea: „Deciziile Consiliului Executiv și ale Adunării ar trebui să aibă un buget adecvat pentru implementarea lor”.
Ar trebui să fie prioritar să se încerce ca țările care sunt în afară și care sunt importante în turism, Statele Unite, Regatul Unit, Canada, Asutralia, Noua Zeelandă, țările nordice, să devină membrii ai UNWTO?
Ignacio Vasallo este de acord: „Întotdeauna a fost. Unii pleacă, se întorc și pleacă din nou pentru că organizația nu le oferă nimic. Țările în care organizarea și promovarea turismului sunt publice și private nu pot justifica această cheltuială în prezentarea rezultatelor. Cei doi mari absenți, SUA și Regatul Unit, nu pot sau nu vor să plăteasca cotele din fonduri publice”.
Eulogio Bordas considera că „atâta timp cât aceste țări nu se întorc, UNWTO va continua să fie pusă la îndoială și autoritatea sa va fi constată. În plus, există un pericol real ca în curând să plece mai multe țări”.
Carlos Vogeler asigură că „desigur că este”. El adaugă că aceste țări „reprezintă un procent ridicat din activitatea turistică internațională atât în activitatea emitentă, cât și în cea de primire. Participarea lor în Organizație este de mare importanță”.
Geoffrey Lipman este de acord: „Desigur, ar trebui să fie o prioritate”.
Cum afectează credibilitatea organizației faptul că nu sunt acolo?
Ignacio Vasallo consideră că „nu afectează credibilitatea. Lumii turistice nu îi pasă dacă sunt acolo sau nu. UNWTO a devenit o organizație care are câteva țări care plătesc și multe pe care încearcă să le primească, dar nu pot plăti nici măcar cota. Peste 60 de țări nu își plătesc cotele anuale, iar unele nu le-au plătit timp de 30 de ani”, explică el.
Eulogio Bordas reflectă asupra acestui punct: „Mulți noi miniștrii de turism se întreabă, la scurt timp după preluarea mandatului, de ce aceste țări nu sunt sau au abandonat UNWTO. Și cumva încep să înțeleagă că au plecat din două motive principale: pentru că nu împărtășesc obiectivele și prioritățile organizației și/sau pentru că primesc puțină valoare sau niciunul din serviciile sale”.
Carlos Vogeler: „Este evident că absența lor slăbește credibilitatea Organizației”.
Geoffrey Lipman consideră că nu este cazul membrilor săi principali. Deși adaugă: „Dar este o adevărată anomalie și UNWTO ar putea să-și caute participarea prin sistemul Națiunilor Unite, precum și prin canalele sale de turism”. Faptul de a nu fi prezent sau de a participa, de asemenea, „este o reflectare negativă a acestor țări”. „Ar trebui să le întrebăm de ce nu participă și ce ar fi nevoie pentru a-i face să se întoarcă”, conchide el.
Este logic ca fiecare țară să aibă un vot, sau ar trebui să aibă voturi porporționale în funcție de contribuția lor economică?
Ignacio Vasallo nu dă o opinie monolitică în această privință: „Sunt voturi în care fiecare țară trebuie să aibă un vot și altele în care votul trebuie ponderat. Statutele trebuie să reflecte această situație”. Și consideră că „au fost exemple recente” despre cât de ușor se pot cumpăra voturi „pentru o călătorie și un hotel sau pentru taxa anuală, care în cazul țărilor sărace este de aproximativ 16.000 de dolari”. „Este o achiziție ieftină, adaugă Vasallo, și unele țări în căutare de prestigiu internațional sunt dispuse să plătească”.
Eulogio Bordas consideră că în acest tip de organizație „de obicei nu este bine să ai membri de clasa întâi și de clasa a doua. Cu toate acestea, experiența internațională ne-a învățat că este indicat să existe mecanisme care să întărească influența celor mai relevanți membri”.
Și adaugă: „De fapt, 80% din turismul mundial are loc în 15 țări și, cumva, acest lucru ar trebui să se reflecte în sistemul de guvernare”.
Carlos Vogeler consideră că „principiul Societății Națiunilor Unite este clar. O țară, un vot și sunt de acord cu acest principiu”.
Geoffrey Lipman este de acord: „Este logic, normal pentru toate organizațiile internaționale. Și un principiu pe bază al democrației”.
Ar trebui extinsă UNWTO la transport? Ar ajuta asta în vreun fel?
Ignacio Vasallo amintește că există deja organizații internaționale dedicate transporturilor „și sunt mult mai importante decât UNWTO”, precum IATA, formată din companii, și ICAO, formată din state, „cu obiective foarte clare și mai multă putere”.
Eulogio Bordas este în favoarea cooperării între organizațiile existente. El explică: „Transportul de pasageri reprezintă aproximativ 30% din industria de Travel and Tourism și are, desigur, legături foarte bune cu aceasta. Această industrie are deja propriile organizații internaționale. Ar trebui dezvoltate mecanisme eficiente de coordonare între acestea și un eventual nou „UNWTO”.
Carlos Vogeler este de acord că transportul are la rândul său reprezentanții săi și consideră că „înainte de a se extinde la transport ar trebui să stabilească legături de colaborare permanentă cu aceste organizații”.
Și, de asemenea, este de acord cu cel mai important lucru: „Ceea ce cred ca ar trebui făcut este să extinda termenul de turism la călătorii și să se numească Organizația Internaționala a Turismului și Călătoriilor, deoarece, deși turismul cuprinde toate tipurile de călătorie, termenul este încă strâns asociat cu călătoriile de leisure”.
Geoffrey Lipman spune aici că turismul „tehnic” include transportul de exemplu, în cifrele pentru sosiri și încasări, unde sunt incluse toate mijloacele de transport. „Ministerele Naționale de Turism rareori incorporează Transportul direct. De asemenea, există agenții ale Națiunilor Unite pentru aviație și transport maritim, așa că acele mijloace de transport sunt bine acoperite”.
Ce cerințe considerați importante pentru un secretar general? Care ar fi profilul său ideal?
Ignacio Vasallo consideră că ar trebui să aibă aceleași cerințe care se impun oricărui funcționar internațional.
Pentru Eulogio Bordas, este important să se schimbe conceptul funcției de „secretar general”: „SG nu ar trebui să fie omul de vârf al organizației și ca totul să pivoteze asupra lui. Această funcție ar trebui să corespundă unui CEO și unei echipe de conducere formată din 5-7 persoane”, explică el. În ceea ce privește cerințele sau profilul secretarului general, indică următoarele:
– Să vorbească perfect trei limbi
– Experiența vastă în relații internaționale
– Nivel bun de cunoștinte despre industria călătoriilor și turismului
– Un bun manager de nivel înalt
Carlos Vogeler consideră onestitatea drept cea mai importantă valoare, și „care întruchipează înalte valori etice și morale. Transparență și capacitate de conducere de a se înconjura de cei mai buni și nu de cei care îl laudă din interes. Bun comunicator și vizionar, dar în principal, cu capacitatea de a-i servi pe alții.
În rezumat: „Cineva care poate fi cu adevărat un exemplu și aplică criterii de obiectivitate în favoarea intereselor organizației și nu ale lor. Cineva care crede în valorile turismului, simte și împărtășește pasiunea pe care profesioniștii din sector o manifestă cel mai mult.
Geoffrey Lipman o pune în cinci cerințe principale: „Un bun gânditor cu experiență în Călătorii și Turism, cu aptitudini diplomatice, un bun manager și un bun comunicator”.
