Un întreg repertoriu de presiuni politice, mită înșelăciune asupra poliției și ilegalități s-ar afla în spatele presupusei „poveste de succes” a gigantului tehnologic Uber, săvârșită pentru a pătrunde aproape în toate țările în care își desfășoară activitatea, sau a vrut opereze. Un complot complicat care a fost descoperit prin intermediul a 124.000 de documente interne ale platfomei de mobilitate inițial americane cu sediul în Silicon Valley, California, cunoscută sub numele de „fișierele Uber”.
Documentele au fost scurse de ziarul britanic The Guardian și ulterior împărtășite cu International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ) și acoperă o perioadă de cinci ani, între 2013 și 2017, când Uber se află sub comanda co-fondatorului său, fostul CEO Travis Kalanick, care potrivit cache-ului de fișiere, printre peste 83.000 de e-mailuri, iMessages și mesaje WhatsApp cu directorii săi de top, a încercat să forțeze serviciul șoferilor săi în orașe din întreaga lume, chiar dacă aceștia au încălcat legile și reglementările pentru taxiuri.
Încălcarea de către acesta a reglementărilor privind transportul public în multe țări și distrugerea locurilor de muncă pentru mulți taximeștri au generat o reacție globală aprigă, provocând demonstrații și proteste în orașele în care a ajuns și care, în același timp, a organizat și alte parale ale propriilor șefi.
Echipa The Guardian explică faptul că fostul director executiv al Uber le-a spus apoi directorilor săi că „violența garantează succesul”, încercând în același timp să susțină sprijinul, curtându-i discret pe primii miniștri, președinți, miliardari, oligarhi și moguli din mass-media.
Una dintre cele mai mari platformele din lume
Documentele scurse dezvăluie metode Uber de a pune bazele coporației sale, una dintre cele mai mari platforme de locuri de muncă din lume, în valoare de 43 de miliarde de dolari (42,56 de miliarde de euro), deși încă neprofitabilă, care gestionează aproximativ 19 milioane de transferuri zilnice.
Fișierele acoperă operațiunile Uber în 40 de țări în perioada în care a devenit un gigant global, luându-și cu asalt serviciul. „De la Moscova la Johannesburg, finanțat cu fonduri de capital fără precedent, Uber și-a subvenționat cursele, atrăgând șoferii și pasagerii să-și folosească aplicația cu stimulente și modele de prețuri care nu ar fi sustenabile”, spune echipa de cercetări de la The Guardian. Interesul a fost implementarea aplicației acestuia și a unui alt model în transportul urban.
„Uber a subminat piețele de taxiuri consacrate și a făcut presiuni asupra guvernelor să schimbe legile, contribuind la deschiderea drumului pentru un model bazat pe aplicații al economiei muncii, care de atunci a proliferat în întreaga lume”.
Strategia lui a implicat adesea să treacă peste capul primarilor orașilor și al autorităților de transport și direct la vârful puterii.
Lobby în Franța, Germania, Spania, SUA
Strategia lui a inclus înființarea unui lobby cu politicieni locali din orașele în care plănuia să intre, pentru a trece apoi la personalități de rang superior precum președinții sau miniștrii, cu intenția de a schimba legile și reglementările care să îi asigure funcționarea și să fie de neatins.
De fapt, una dintre cele mai „eficiente” arme ale sale a fost să aibă o listă, care să includă numele a peste 1.800 de persoane de interes pentru companie, care sunt clasificate în funcție de gradul de influență ți „ostilitate” față de Uber.
De exemplu, au încercat, deși nu întotdeauna cu succes, să ajungă la politicieni de vârf precum prim-ministrul Spaniei Mariano Rajoi sau senatorul italian Matteo Renzi, irlandezul Enda Kenny, fostul premier israelian Benjamin Netanyahu sau George Osborne, cancelarul Regatului Unit la acea vreme.
Printre miile de documente se numără schimburi explicite între Kalanick și președintele reales francez Emmanuel Macron, care a ajutat în secret Uber atunci când era ministrul economiei, permițând companiei acces frecvent si direct la el și la personalul său; conform dosarelor. Macron ar fi făcut tot posibilul pentru a ajuta Uber, având în vedere ostilitatea socialistului François Hollande, președinte tocmai între 2012 și 2017.
Mai multe despre Uber:
– Lui Uber i s-a retras licența în Londra pentru probleme de siguranță
– Uber nu mai funcționează în Barcelona
– Justiția belgiană ratifică decizia sa: Uber este ilegală în Bruxelles
– Uber este interzisă în toată Spania prin hotărâre judecătorească
La fel, se încearcă și cancelarul german, Olaf Scholz, primarul orașului Hamburg la acea vreme, care i-a respins pe lobbyștii Uber și a insistat ca acesta să plătească șoferilor un salariu minim. Sau cu vicepreședintele de atunci al Statele Unite, Joe Biden, un susținător al Uber la acea vreme, cu care Kalanick s-a întâlnit cu ocazia Forumului Economic Mondial de la Davos, făcându-l să menționeze proiectul Uber la întâlnirea menționată.
Dacă strategia eșua și erau declarați ilegali, aveau un presupus „manual pentru raidurile în zori” și un „buton de panică, sau întreruprător de oprire, pentru a împiedica poliția să-i acceseze datele și documentele. Potrivit dosarelor, Uber l-a folosit de până la 12 ori într-un an: Franța, Canada, Olanda, Belgia, India, Ungaria, România și Hong Kong.
În ciuda unei operațiuni de lobby tenace și bine finanțate, eforturile Uber au avut rezultate mixte: în unele locuri a reușit să convingă guvernele să schimbe legislația iar, în alte locuri, s-a lovit de industrii rivale ale taxiurilor și de opoziția politicienilor de stânga.
Îmbrățișând haosul
The Guardian notează că, potrivit dosarelor, Uber a încercat să profite de opiziția reciprocă „pentru a alimenta narațiunea că tehnologia sa schimbă sistemele de transport învechite”, îndemnând guvernele să-și reformeze legile.
În Asia, strategia a fost a insufla ideea că… Când incendiiile încep să ardă… este o parte a afacerii Uber. Îmbrățișează haosul. Înseamnă că faci ceva semnificativ”. În timpul grevelor din Paris, Kalanick le-a ordonat directorilor francezi să riposteze, încurajând șoferii Uber să organizeze un contra-protest cu nesupunere civilă masivă.
În acest joc de cărți despre care e-mailurile scurse sugerează că a fost repetat în Italia, Belgia, Spania, Elveția și Țările de Jos. De exemplu, când bărbați mascați, presupus șoferi de taxi furioși, au atacat șoferii Uber cu pumnii și ciocanele în Amsterdam în martie 2015, angajații platformei de transport au confiscat concesiunile guvernului olandez.
Cercetătorii notează că Kalanick părea să pună acest spirit în practică în ianuarie 2016, când încercările Uber de a perturba piețele din Europa au stârnit proteste furioase în Belgia, Spania, Italia și Franța ale șoferilor de taxi care se temeau pentru mijloacele lor de existență.
Sursă: hosteltur.com
