Francesco Frangialli (Franta) a fost secretar general al UNWTO între 1997 și 2009, fiind reales pentru patru mandate. În acest interviu despre prezentul și viitorul instituției, el critică managementul ineficient, fără obiective clare, care a transformat organizația într-un scop în sine și fără protagonism sau influență reală atunci când turismul a devenit o industrie globală care se confruntă și cu provocări globale. Frangialli nu consideră că UNWTO a reușit să-și stabilească obiective reale în fața crizei provocate de COVID-19, irosind astfel o mare oportunitate de a fi utilă industriei. El nu vede imposibil, deși este dificil, având în vedere managementul actual, ca organizația să reintereseze unele dintre marile țări industrializate care au părăsit UNWTO. „UNWTO devine treptat o coaliție de țări din Lumea a Treia și nu a reușit să inverseze această tendință”, reflectă el în acest interviu.
Care ați spune că sunt obiectivele UNWTO astăzi?
Mă întreb care sunt obiectivele actuale ale Organizației. Imposibilitatea unui observator extern de bună-credință de a face o evaluare clară a priorităților actuale ale instituției poate fi principala preocupare pentru UNWTO și viitorul acesteia. Actualul program de lucru pare confuz și insuficient de selectiv. Este esentțal pentru succesul oricărei organizații internaționale ca cei care o gestionează să definească în mod clar unde doresc să ajungă și, astfel, să poată împărtăși această viziune cu părțile interesate cheie. Astfel, viziunea colectivă se traduce într-un număr limitat de obiective și activități.
Pe o perioadă de două decenii, începând cu 1990, UNWTO și-a atribuit, în conformitate cu misiunile prevăzute în Statute, un număr limitat de scopuri fundamentale, în ritm de aproximativ un nou obiectiv la doi sau trei ani. Această strategie planificată a urmărit mobilizarea energiilor țărilor membre.
Care au fost unele dintre aceste realizări?
Această strategie a început în 1991 cu Contul Satelit pentru Turism, deoarece cunoștințele precise și capacitatea de a măsura importanța economică a turismului este elementul cheie. Apoi, după Summitul Pământului de la Rio 1992 de către Națiunile Unite, a venit provocarea durabilității, urmată câțiva ani mai târziu de adoptarea Codului Global de Etică pentru Turism, aprobat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. În 2002, la Johannesburg, a apărut ambiția de a atenua sărăcia turistică din lume, printr-un nou model de turism, mai echilibrat, egalitar, responsabil și durabil. Prioritățile UNWTO s-au schimbat și au devenit mai concentrate pe țările mai puțin dezvoltate.
Această mișcare ne-a adus mai aproape de familia Națiunilor Unite și, pe această bază UNWTO a devenit o agenție specializată cu drepturi depline a ONU în 2004. Din 2003, angajamentul nostru de a reduce contribuția turismului la încălzirea globală, de a atenua acest impact și de a face mai ușoară pentru industria călătoriilor adaptarea la schimbările de temperatură.
Cea mai mare parte a muncii depuse se reflectă în cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă adoptate ca parte a Agendei 2030 a Națiunilor Unite în 2015.
Obiectivele care nu s-au stabilit
Considerați că UNWTO îndeplinește, astăzi, ceea ce se așteaptă de ea, cu obiectivele sale?
Cum putem ști acest lucru dacă, așa cum am spus, prioritățile lor nu sunt clare? După 2010, conducerea sa nu a propus noi obiective Organizației sau membrilor săi. Se pare că a devenit un obiectiv în sine, comunicarea a înlocuit acțiunea și munca tehnică necesară a fost neglijată. Instituția plătește acum prețul lipsei de ambiție și creativitate.
În circumstanțele excepționale, în care turismul internațional a stagnat din cauza pandemiei de COVID-19, UNWTO ar fi trebuit, încă de la începutul crizei, să-și concentreze eforturile pe trei obiective:
- Măsurarea impactului economic al crizei, în special distrugerea locurilor de muncă pentru a facilita redresarea într-o etapă ulterioară. Acest lucru a fost încercat mai mult sau mai puțin de actualul management al organizației, dar cea mai interesantă lucrare pe acest subiect a venit din alte surse: chiar secretarul Națiunilor Unite, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Banca Mondială, OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) și Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD).
- Cooperarea cu Secretariatul Națiunilor Unite și Organizația Mondială a Sănătății (așa cum s-a făcut în 2002-2003), când turismul se confruntă cu impactul epidemiei de SARS) și ICAO (Organizația Internațională a Aviaiției), pentru a implementa un certificat sanitar global care să permită reluarea rapidă și în siguranță a călătoriilor internaționale, așa cum a făcut Uniunea Europeană pentru călătoriile sale regionale.
- Intreprinderea unui studiu multidisciplinar aprofundat al noului model de turism care va ieși inevitabil din această criză fără precedent.
Este UNWTO, astăzi, ceea ce ar putea deveni?
Desigur că nu. Slăbiciunile sunt imense și nu pot scăpa atenției niciunui observator. Instituția nu este suficient de globală: în ultimii 10 ani, UNWTO și-a crescut ușor numărul de membri, dar, în același timp, și-a pierdut mult sprijinul în rândul țărilor OECD, în special în Europa de Nord, America de Nord și Pacific, trei zone relevante pentru turismul mondial. UNWTO devine treptat o coaliție de țări din Lumea a Treia și nu a reușit să inverseze această tendință. Care este interesul de a atrage un nou membru fără potențial turistic și care nu își va plăti niciodată contribuția?
UNWTO reprezintă corect realitatea turismului de astăzi în lumea industrializată. Imaginea pe care o dă despre realitatea este distorsionată. Consecința acestui fapt este lipsa de atractivitate în imaginea pe care o dă și lipsa eficacității în acțiune, deși nu a fost întotdeauna așa.
Când a fost creată la mijlocul anilor 1970, organizația își permitea să reprezinte în primul rând administrațiile naționale de turism ale țării turistice importante în mod tradițional, inclusiv la acea vreme statelor comuniste, cu economii centralizate. Aceasta schemă nu mai funcționează: administrațiile centrală implicate în turism au devenit foarte slabe, iar uneori dispărut cu totul. Descentralizarea și privatizarea sunt la ordinea zilei. Cum poți fi interesat să cooperezi cu alte țări, bilateral sau, și mai complicat, multilateral, când nu ești angajat în managementul și dezvoltarea turismului pe plan intern?
Și ce ar putea face?
Trebuie inventate noi forme de cooperare cu aceste țări importante, care rămân astăzi principalii jucători ai turismului mondial. Este necesară o mai mare participare a autorităților locale și a sectorului privat, menite să devină canalele privilegiate de comunicare între UNWTO și membrii săi. Prezența vitală a sectorului privat, în prezent insuficient asigurată printr-un comitet schelet de membri, ar trebui revizuită de urgență
Ar putea UNWTO să devină relevantă pentru industria turismului? Cum?
Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să aruncăm o privire asupra schimbărilor recente din lumea turismului. Cele mai mari trei schimbări care au avut loc în ultimii 30 de ani sunt clare: turismul a devenit un fenomen de masă, cu 1,5 miliarde de sosiri internaționale în 2019; a devenit un fenomen global: fiecare colț al lumii, inclusiv Antarctica, este acum vizitat; iar turismul este astăzi strâns legat de celelalte fenomene globale pe care umanitatea trebuie să le suporte și să le abordeze: încălzirea globală și degraderea mediului, pierderea biodiversității, reducerea resurselor de apă și deșertificare, conflicte între religii și culturi, lipsa educației de bază, criminalitatea internațională, epidemii….
Când a fost creată UNWTO, în urmă cu aproape jumătate de secol, Robert Lonati și alți părinți fondatori puteau, într-un fel, să considere turismul pur și simplu de dragul său, ca o industrie în creștere rapidă, în care oferta trebuie să se potrivească cu cererea, cu consumatori specifici, turiștii și vizitatorii de zi cu zi, afacerile și lucrătorii acestora, resursele lor de finanțare, cu autoritățile publice care monitorizează sistemul. Prin cooperarea pe care au instituit-o între ele, țările membre au putut să-și compare și să-și îmbunătățească politicile de marketing și promovare, instrumentele de care dispun, precum statisticile și programele de formare, precum și strategiile de dezvoltare. Aceștia au putut cu sprijinul financiar al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, să desfășoare un volum semnificativ de activități de cooperare tehnică în beneficiul țărilor în curs de dezvoltare, misiune de fundamentală consacrată în Statutele UNWTO în 1975.
Și atunci?
Astăzi, această abordare este încă valabilă, dar este prea reducționistă; trebuie extins la problemele globale și fundamentale menționate mai sus. Mai mult ca niciodată, turismul arată care este adevărata lui natură: o activitate transversală, după cum a confirmat actuala pandemie, atrăgând atenția asupra legăturilor dintre călătorii, pe de o parte, și constrângerile de sănătate și problemele de siguranță, pe de altă parte.
Explorarea interrelațiilor complexe dintre turism și călătorii și alte probleme globale, cum ar fi migrația internațională, sărăcia, sănătatea, educația, clima, alimentarea cu apă, biodiversitatea… aici, ca ramură a familiei Națiunilor Unite, rolul UNWTO este relevantă. UNWTO este singurul forum de unde aceste probleme, care sunt prea mari și complexe pentru a fi gestionate în contexte locale și naționale, pot fi explorate și discutate.
Marii absenți
Ar trebui să fie prioritar să încercăm să facem membre ale UNWTO țările care sunt în afară și care sunt importante în turism: Statele Unite, Regatul Unit, Canada, Australia, Noua Zeelandă, țările nordice…? Cum afectează faptul că aceste țări industrializate nu sunt prezente credibilitatea organizației?
Din motivele discutate mai sus, nu este ușor de rezolvat; dar chiar și asa, pare posibil să mergi înainte cu puțină energie, inteligentă și, aș spune, imaginația.
Aducerea la bord a țărilor mari care acum sunt absente va fi dificilă, dar nu este imposibilă. Când am plecat de la UNWTO, Regatul Unit, Canada, Australia, Lituania, Letonia și Norvegia s-au alăturat sau s-au incorporat din nou la UNWTO, am reușit să le aducem înapoi. Noua Zeelandă s-a angajat să facă acest lucru, iar Secretarul de Comerț al SUA îi recomandase Președintelui să facă același lucru. Dar, din păcate, toate acestea s-au pierdut. Cu aceste țări nu te poți baza doar pe comunicare și evenimente sociale, sloganuri și cuvinte bune. Ei doresc să primească un profit tehnic și financiar al investiției lor, pentru a justifica contribuția pe care o plătesc.
Este logic ca fiecare țară membră să aibă un vot sau ar trebui să aibă voturi proporționale în funcție de contribuția lor economică?
„O țară, un vot” este un principiu de bază în organizațiile interguvernamentale care fac parte din domeniul de aplicare al Națiunilor Unite. Această regulă nu poate fi schimbată. Dar, în orice caz, această întrebare nu este cu adevărat relevantă, deoarece majoritatea deciziilor care se iau în organele UNWTO sunt prin consens. Există multe modalități de a ne asigura că țările membre majore sunt tratate în funcție de importanța lor în viața organizației și rolul lor în turismul mondial. Cand eram secretar general, am introdus o modificare a Statului oferind țării gazdă, Spaniei, un loc permanent în Consiliul Executiv. În același spirit, araba și chineza au fost adăugate ca limbi oficiale ale organizației, pentru a face țările interesate să se simtă mai angajate față de instituție.
„T” pentru Transport
Ar trebui extinsă UNWTO la transport? Ar ajuta asta în vreun fel?
Nu sunt sigur că a fost o idee bună. Desigur, legătura dintre transport și turism este esențială. Dacă am fi uitat, criza actuală, unde transportul aerian, croazierele și turismul au avut de suferit la fel, ne-ar fi amintit!
Dar UNWTO face parte din familia Națiunilor Unite, unde există alte două organizații care se ocupă de sectorul transporturilor: ICAO, cu sediul la Montreal, pentru aviația civilă, și Organizația Maritimă Internațională (IMO), cu sediul la Londra, pentru transportul maritim. Nu ar avea rost să intri într-un conflict neproductiv cu acele două agenții! Sectorul transporturilor terestre nu este acoperit la fel, dar există totuși organizații profesionale și o rețea de acorduri bilaterale și multilaterale privind politica de transport în cadrul Uniunii Europene. Este mai bine să cooperăm decât să concurați cu aceste instituții, multe dintre ele sunt mai puternice decât noi!
Sursă: hosteltur.com
