Turismul de aventură este unul dintre segmentele cu cea mai rapidă creștere în ultimii ani, în ciuda crizei economice, iar pentru destinații reprezintă, de asemenea, o sursă de venituri pe turist mai mare decât în cazul altor categorii de turism. Dar creșterea rapidă reprezintă atât o oportunitate cât și un pericol, așa cum recunosc firmele specializate.
Aceste companii operează în domenii foarte diferite, de la activități de aventură considerate extreme până la altele apte pentru toate tipurile de public.
Până de curând, turismul de aventură a fost considerat ca o nișă mică în sectorul turismului.
Dar astăzi a devenit o afacere din ce în ce mai internațională, cu o cifră de afaceri globală estimată la 263.000 de milioane de dolari pe an, conform estimărilor făcute de Adventure Travel Trade Association (ATTA), o organizație care reprezintă mai mult de 300 de companii de turism specializate din 69 de țări.
Aceste companii operează în domenii foarte diferite, de la activități de aventură considerate extreme până la altele potrivite pentru toate tipurile de public.
Turismul de aventură este o activitate destul de greu de catalogat, dar în același timp „din ce în ce mai multe destinații încearcă să se poziționeze în acest segment pentru că recunosc valoarea sa ecologică, culturală și economică„, așa cum explică Organizația Mondială a Turismului (UNWTO).
De fapt, ATTA definește turismul de aventură ca acea călătorie (cu minim o înnoptare) care include cel puțin două din următoarele trei elemente: activitate fizică, mediu și imersiune culturală.
Sub această definiție atât de amplă pot fi stabilite două categorii de bază ale turismului de aventura: „hard” și „soft” (dur și moale).
A urca pe Everest, o experiență care costă 42.000 de euro pe persoană (care include călătoria, angajarea șerpașilor și autorizațiile pentru a escalada) intră clar în prima categorie; în timp ce a se înscrie pentru o expediție arheologică, a merge la pescuit sau a coborî râuri în rafting ar fi considerate activități soft.
Impactul asupra destinațiilor
Un alt fapt care atrage atenția are de a face cu impactul economic. Așa cum menționează UNWTO, plecând de la rapoartele furnizate de către Organizația Națiunilor Unite, 65,6% din costul total a unei călătorii de turism de aventură rămâne în destinația vizitată.
În schimb, potrivit acelorași surse acest procent ar ajunge doar la 20% în destinațiile de vacanță din Caraibe specializate în resorts all inclusive, fiind vorba de o piață dominată de companiile străine (turoperatori, hoteluri și de capital străin) și unde, de asemenea, trebuie să se plătească importul de alimente și alte produse pentru a satisface călătorii care nu prea iasă din hotelurile all inclusive.
Pe de altă parte, cheltuielile medii ale unui turist de aventură sunt de 2.600 de euro și călătoriile au o durată medie de opt zile.
În plus, 69% din călătoriile internaționale pentru a practica turismul de aventură își au originea în piețele emitente din Europa, America de Nord și America de Sud. 71% din călătorii care pleacă din SUA organizează călătoria pe cont propiu, fără a recurge la agențiile de turism sau la operatorii de turism.
Destinatiile, din ce în ce mai interesate
Cu aceste cifre, nu este surprinzător faptul că din ce în ce mai multe țări doresc să se poziționeze în acest segment.
De exemplu, înainte de 2007, 52% din birourile naționale de turism intervievate de ATTA considerau turismul de aventură ca un sector cu foarte puțin interes în stategia lor de politică de turism. Această cifră a scăzut brusc la 8% în prezent.
Tendințe
Pe de altă parte, ATTA a detectat patru tendințe principale în rândul operatorilor de turism specializați în acest segment: sunt oferite din ce în ce mai multe activități „soft”; călătoriile sunt mai personalizate; crește cererea grupurilor formate din mai multe generații; și există un interes mai mare pentru a trăi experiențe culturale.
Pentru Shannon Stowell, președintele ATTA, aceste tendințe confirmă că piața se extinde în noi straturi ale societății. Cu toate acestea, „această creștere rapidă reprezintă atât o oportunitate cât și un pericol”.
Și așa cum subliniază Stowell, „pentru ca turismul de aventură are principalele sale active în patrimoniul natural și cultural, această activitate poate fi folosită ca un model pentru a crea, dezvolta și susține afacerile rentabile și destinații prospere, urmând criteriile turismului durabil„.
Dar, în același timp, adaugă el, există provocări, cum ar fi schimbările climatice, degradarea mediului, pierderea habitatului și culturii, sărăcia legată de aceste fenomene…
„Industria turismului poate oferi ceea ce are mai bun pentru a combate sau a preveni aceste probleme sau neglijența, poate combate sau preveni aceste întrebări sau, prin neglijență, poate provoca chiar daune mai mari. Există multe exemple de destinații care au devenit „commodities” (de „uz curent”) și s-au devalorizat, dintre care unele nu se vor recupera niciodată pe deplin”.
Prin urmare, conchide el, turismul de aventură trebuie să aibă grijă în continuare de includerea comunității locale în proiecte și să asigure că sustenabilitatea nu este un concept gol.
Sursă: hosteltur.com
