Tragedia submersilului Titan, care oferea excursii de opt zile și șapte nopți pentru a vizita epava Titanicului, a dus în discuție o realitate: turismul de lux extrem este în creștere, chiar dacă destinat doar câtorva persoane. Universitat Oberta de Catalunya (Universitatea Online din Carlunya, UOC) analizează fenomenul și explica faptul că aceasta răspunde unei „demotivări vitale” și nevoi de „recunoaștere socială”, avertizând totodată asupra impactului său asupra mediului.
Vederea Titanicului la 3.800 de metri, escaladarea Everestului și K2, călătoria în spațiu sau cursele în deșert sunt câteva dintre experiențele de turism extreme care pot fi găsite pe piață în prezent. În urmă cu câțiva ani, aceste activități erau disponibile doar pentru cei care se antrenau zilnic pentru ele, dar în prezent acestea „devin din ce în ce mai populare pentru anumite categorii de public”.
- A se citi și articolul: Primul zbor spațial are dată și preț.
UOC amintește că, la un moment dat, „turismul bogat” se axa pe safari sau pe destinații exotice, dar odată cu democratizarea accesului la călătorii există o căutare a luxului extrem.
„Interesul pentru acest tip de activități sau practici ale turismului de lux extrem provine din exclusivitatea lor, sunt excentrice și, în multe cazuri, fac să crească andrenalina și sunt încadrate într-un mediu de omeni cu o putere economică foarte mare, care practic concurează între ei, cum ar fi Jeff Bezos sau alți multimilionari”, spune Pablo Díaz, profesor la Facultatea de Studii Economice și de Afaceri a UOC și expert în turism.
În această ordine de idei, el comentează că aceste practici „nu sunt foarte accesibile pentru populația generală, bazate pe activități extreme. De exemplu, să mergi în locuri îndepărtate, cum ar fi Polul Sud, să faci mari vârfuri într-un timp scurt, sa fii abandonat pe insule îndepartate sau în junglă pentru a avea experiențe de supraviețuire extreme de supraviețuire sau călătorii în spațiu”.
Potrivit datelor Național Geographic, citate de UOC, in prezent, aproximativ 90% dintre alpiniști care încearcă să urce pe Everest sunt clienți ai unor expediții ghidate, mulți dintre ei fără un minim de cunoștinte de alpinism. Prețul pentru a urca pe Everest variază între 45.000 și 200.000 de dolari și poate include un bucătar, încălzire sau elicoptere.
Expedițiile turistice în Antarctica au crescut și ele. În 1996, numărul turiștilor era de aproximativ 7.000 în 2020, cifra a ajuns la 74.000, iar Asociația Internațională a Operatorilor de Turism din Antarctica (IAATO) estimează că anul acesta ar putea ajunge la 100.000.
Exhibiționism și demotivarea vitală
Acest turism de lux extrem, susține profesorul de la UOC, „are trăsături de excentrice și exhibiționism” și este rezultatul democratizării turismului, al creșterii turismului low-cost și al masificării turismului, „care a împins acest turism extrem să devină relevant pentru persoanele cu putere de cumpărare ridicată care doresc să trăiască experiențe de care doar câțiva oameni din lume se pot bucura”.
Mireia Cabero, conferențiar colaborator la Facultatea de Psihologie a UOC, merge puțin mai departe în analiza sa și subliniază că aceste motive interne și externe care determină o persoană să încerce o practică extremă fără a avea o pregătire tehnică.
„Plictiseala sau lipsa de motivație în viață care este compensată de experiențe motivaționale extreme, nevoia de autodepășire și anestezia emoțională ar fi motivațiile interne”, spune el. Și adaugă că cele externe ar fi „nevoia de recunoaștere socială, dorința de a demonstra ceva (putere, îndrăzneală, că trăiește o viață interesantă etc.) și de a ieși în evidență”, fie datorită experienței extreme pe care a reușit să o trăiască, fie datorită îndrăznelii, fie datorită mijloacelor economice.
Impactul călătoriilor extreme
Experții UOC se concentrează, de asemenea, asupra problemelor de mediu cauzate de acest tip de activitate extremă și amintesc imaginile virale ale cozilor lungi de alpiniști care încearcă să escaladeze Everestul „cu amprenta ecologică corespunzătoare, cu deșeurile, gunoaiele etc., pe care le implică șederea lor într-un loc nepotrivit”.
„Există anumite practici turistice extreme care s-au generalizat (cum ar fi ecaladarea Everestului) care nu iau în considerare efectele coletare ale activităților, efectele nocive sau externalitățle pe care le au aceste practici, deoarece generează situații de nesustenabile care vor avea consecințe în viitor și vom vedea cum vor fi gestionate”, avertizează Diaz.
De fapt, el citează un studiu publicat în revista Nature, care afirmă că fiecare persoană care vizitează Antarctica provoacă dispariția a 83 tone de zăpadă din cauza emisiilor generate de mijloacele de transport folosite pentru a ajunge acolo. Același lucru este valabil și pentru experiențele pe insulele greu accesibile sau în păduri tropicale. „Impactul este, de asemenea, considerabil pe măsură ce aceste spații încetează să mai fie virgine și încep să se deschidă spre exploatare”, conchide Díaz.
Sursă: hosteltur.com
