Analiză/ Visul prințul moștenitor saudit Mohamed Bin Salam, întruchipat în planul său Vision 2030, a început să pășească pe scena internațională. Prințul, cu brațul executiv al ministrului său al Turismului, Ahmed Al Khateeb, și sfatul fostului CEO și președinte al WTTC Gloria Guevara, nu vrea doar ca Arabia Saudită să ajungă la 100 de milioane de turiști în 2030 și ca PIB-ul turismului din actualul 1% la 10%, dar vrea să fie omniprezent, să devină un reper, să oblige toți jucătorii din turismul mondial, dintr-o lovitură de carnet de cecuri, să privească spre Riad. Într-un moment în care se stabilesc puterile și contra-puterile pentru anii următori, tot în lumea turismului, miza Riadului merită luată în considerare.
Arabia Saudită s-a deschis turismului internațional de agrement în septembrie 2019, adică este un nou venit pe scenă, fără experiență și cu mari lacune sociale și politice, precum lipsa democrației, a egalității, a drepturilor muncitorilor, a libertății individuale, care sunt o cerință esențială pentru turism. Consultați ultima parte a acestui articol pentru un rezumat al raportului Amnesty International despre țară.
Dintr-o perspectivă occidentală, umanistă, am putea spune că Arabia Saudită are petrodolari, dar îi lipsesc toate principiile sociale și politice care însoțesc turismul și dezvoltarea socială. Cu toate acestea, în țările europene spiritul de conducere al turismului este neglijat.
Axa de influență
Deci este posibil să trăim o deplasare a axei mondiale de conducere în turism, din cauza abandonului unora și a voinței ferme a celorlalți; banii pot depăși principiile, dar este, de asemenea, trist ca țările care au fost construite pe acele principii acum pur și simplu renunță.
Arabia Saudită a plecat la cumpărături și este foarte clar. Dintr-o lovitură de carnet de cecuri, ea a realizat, în scurt timp:
– Să fie principala destinație parteneră la târgul World Travel Market din Londra.
– Organizarea așa-numitului „Desert Davos”, forumul „Invest in Humanity” de la Riad, cu asistența autorităților și experților din întreaga lume. Promovat de Future Investment Initiative Institute, sau FII Institute, care este o organizație non-profit condusă de Public Investment Fund, principalul fond de suveran din Arabia Saudită, complet legat de familia regală saudită.
– Să aibă un rol, la Londra, în Summit-ul miniștrilor turismului, co-organizat de UNWTO, WTM și World Travel & Tourism Council (WTTC).
– Să ducă următorul WTTC la Riad, care va avea loc la sfârșitul anului 2022.
– A obținut singurul, deocamdată, Birou Regional a UNWTO, care a fost deschis Riad, în ciuda experienței anterioare conform căreia aceste birouri erau prea scumpe și nu funcționau și în ciuda ponderii turistice enorme a unor țări precum Egiptul, în zonă.
– A încercat să ducă în capitala sa sediul UNWTO, care se află la Madrid din 1975.
Iar în noiembrie 2020, summitul G20 a avut loc virtual în Arabia Saudită, la care, apropo, peste 220 de organizații ale societății civile au refuzat să participe, la procesul paralel de dialog cu societatea civilă, în semn de protest pentru recordul Arabiei Saudite în drepturile omului.
Mi se pare un echilibru considerabil dacă ținem cont că toate acestea au începutul lui 2021.
Viziunea 2030
De altfel, Arabia Saudită derulează deja proiecte imobiliare și de infrastructură în valoare de un miliard de dolari (851 de milioane de euro) de când și-a lansat planul strategic de transformare economică Vision 2030 în 2016, potrivit consultantului imobiliar Thomas Farmer. Iar acel buget reprezintă doar o treime din totalul cheltuielilor propuse, care vor fi investite în cinci ani.
Țara are în desfășurare o dezvoltare turistică uriață pe coasta de nord, la Marea Roșie. La acest proiect participă, printre altele, studioul Foster, care a proiectat și aeroportul vecin. Primii oaspeți vor sosi la sfârșitul anului 2022.
Saudiții doresc, de asemenea, să transforme Jeddah într-un hub internațional, finanțând în același timp extinderea companiei aeriene naționale saudite.
Cifre care amețeau
Același consultant imobiliar Thomas Farner subliniază într-o analiză că din cele un miliard de dolari în proiecte care sunt deja în execuție, aproape 575 de miliarde au fost investite în construcția a 1,3 milioane de locuințe, trei milioane de metri pătrați de birouri și peste 100.000 de camere de hotel în opt orașe nou construite, în principal pe coasta Mării Roșii, în vestul țării.
Alte 300 de miliarde de monede americane au fost alocate pentru o nouă infrastructură, „inclusiv o nouă rețea feroviară extinsă de pasageri și un nou aeroport pentru Riad”, care a costat 147 de miliarde și este de așteptat să fie baza unei noi companii aeriene naționale.
La toate acestea se adaugă NEOM, orașul futurist orientat spre turism care se construiește pe lângă Marea Roșie și golful Aqaba și al cărui cost final este estimat la 500 de miliarde.
Toate proiectele incluse în programul de investiții Vision 2030 pot fi văzute la acest link.
Cele mai izbitoare proiecte sunt, fără îndoială, orașul futurist NEOM și „The Rig”, un complex turistic pe o platformă hotelieră.
#PIF announces “THE RIG.” Project.
The world’s first tourism destination inspired by offshore oil platforms.Read more: https://t.co/s3TLJ8mbVh#THERIGsa pic.twitter.com/YlC2kZ2yll
— Public Investment Fund (@PIF_en) October 16, 2021
Situația din țară conform Amnesty International
Potrivit raportului Amnesty International (AI) privind Arabia Saudită 2020/2021, „reprimarea dreptului la libertate de exprimare, asociere și întrunire s-a intensificat”. Următoarele paragrafe sunt preluate din raport, care poate fi văzut în întregime la linkul anterior.
Până la sfârșitul anului 2020, practic toți apărătorii saudiți ai drepturilor omului despre care se știa că lucrează în țară au fost reținuti sau închiși.
„Procesele extrem de inechitabile au continuat în fața Tribunalului Penal Specializat și a altor organe judiciare. Instanțele au folosit pedepsa cu moartea pe scară largă și au existat execuții pentru o mare varietate de infracțiuni”, continuă rezumatul.
Muncitorii și muncitorii migranți „au fost și mai vulnerabili la abuz și exploatare din cauza pandemiei, mii dintre ei fiind deținuți în mod arbitrar în condiții îngrozitoare, provocând un număr necunoscut de decese”.
Acesta este un rezumat al raportului, pe secțiuni:
Internet, fără libertate de exprimare
Autoritățile „au intensificat represiunea asupra dreptului la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică, reprimând exprimarea online și restricțiile nejustificate ale libertății de exprimare în legătură cu răspunsurile neguvernamentale la pandemia COVID-19″. Aceștia au supus criticii neguvernamentali, apăratorii drepturile omului, membrii familiei activiștilor și multi alții la hărțuire, detenție arbitrară și urmărire penală”, continuă raportul AI.
Bazându-se pe tweet-uri sau alte forme de exprimare pașnică online ca dovezi, instanțele au invocat adesea Legea privind infracțiunile informatice pentru a condamna criticii guvernamentali sau susținătorii drepturilor omului pentru exercitarea pașnică a dreptului lor la libertatea de exprimare.
Fără partide politice
Autoritățile au continuat să interzică înființarea de partide politice, sindicate și grupuri independente pentru drepturile omului și, potrivit Amnesty International, „au arestat, urmărit și întemnițat pe cei care au format sau făceau parte din organizații neautorizate pentru drepturile omului. Toate adunările au continuat să fie interzise, inclusiv demonstrații pașnice, conform unui ordin al Ministerului de Interne din 2011”.
Printre cei arestați sau „deținuți în mod arbitrar s-au numărat membri ai familiei conducătoare și foști oficiali guvernamentali și rudele acestora. În aprilie anul trecut, la un an după arestarea sa, detenția fără acuzații a lui Basma bint Saud al Saud, fiica fostului rege Saud bin Abdulaziz al Saud, scriitoare și activistă pentru drepturile omului. Familia ei și-a exprimat îngrijorarea cu privire la sănătatea ei, deoarece avea boli anterioare care necesitau tratament medical”.
Drepturile omului
Autoritățile „au arestat, urmărit și întemnițat în mod arbitrar apărători ai drepturilor omului și rude ale activiștilor pentru drepturile femeilor pentru activitățile lor pașnice și munca în domeniul drepturilor omului, în temeiul unor legislații precum Legea împotriva terorismului și a criminalității cibernetice. Până la sfârșitul anului, aproape toate Apărătorii saudiți ai drepturilor omului au fost reținuți fără acuzații sau au fost judecați sau executau pedepse cu închisoarea”.
Instanțele au continuat să impună pedepse cu moartea, „și au fost efectuate zeci de execuții pentru o mare varietate de infracțiuni”.
În aprilie anul trecut, un ordin regal a anunțat încetarea aplicării pedepsei cu moartea împotriva celor sub 18 ani la momentul săvârșirii infracțiunii pentru infracțiunile pentru care sharia (legea islamică) prevede pedepse disrecționare. Ordinul a fost în conformitate cu Legea minorilor sub 15 ani, cu excepția cazului de hadd (o infracțiune pentru care sharia prevedea o pedeapsă fixă și severă) sau qisas (pedeapsa echivalentă cu infracțiunea săvârșită).
Autoritățile nu respectau standardele internaționale de proces echitabil în cazurile de pedeapsa cu moartea și au organizat adesea proceduri sumare și secrete, în care inculpaților li s-a refuzat accesul la apărare sau asistența judiciară. Cetățenii străini nu au avut, în general, acces la servicii de traducere în timpul diferitelor faze de arestare și proces.
Drepturile femeilor și fetelor
În iulie anul trecut, membrii Adunării Consultative, organismul însărcinat cu consilierea monarhului, au propus o reformă a reglementărilor de aplicare a Legii cetățeniei saudite pentru a acorda reședința permanentă, fără a fi nevoie să plătească o taxă sau să efectueze proceduri îndelugate, copiilor și fiilor și fiicelor femeilor saudite căsătorite cu străini, Propunerea a fost prezentată ca o soluție temporară la deficiențele Legii, care interzicea femeilor saudite căsătorite cu străini să-și transmită cetățenia urmașilor.
O veste pozitivă a fost că, tot în iulie, o instanță a decis ca a fi „o femeie adultă și rațională care trăiește independent nu este o crimă”, în dosarul deschis împotriva Maryam al Otaibi, o femeie denunțată de tatăl ei, și tutorele ei, pentru părăsirea locuinței familiei. Mayam al-Otaibi a participat activ în campania de a pune capăt sistemului de tutelă masculină. Nu este clar că această rezoluție era un indiciu ca autoritățile intenționau să pună capăt încriminării femeilor care au plecat de acasă fără permisiunea tutorelui lor masculin, care apoi le-ar putea denunța pentru „absentism”.
Femeile și fetele au continuat să fie discriminate în drept și practică în ceea ce privește căsătoria, divorțul și moștenirea și au continuat să beneficieze de o protecție insuficientă împotriva violenței sexuale și a altor forme. Femeile plasate în adăposturi pentru că au suferit abuzuri în familie mai aveau nevoie de permisiunea unui tutore masculin pentru a le părăsi.
„Homosexualitatea” a rămas interzisă în Arabia Saudită și era pedepsită cu biciuire și închisoare.
Drepturile migranților
În martie anul trecut, la începutul pandemiei de COVID-19, autoritățile au prelungit gratuit permisele de ședere ale lucrătorilor străini, iar Comisia Saudită pentru Drepturile Omului a anunțat eliberarea a 250 de străini reținuți pentru infracțiuni non-violente de imigrare și ședere.
Cu toate acestea, cei 10 milioane de muncitori migranți din Arabia Saudită erau încă supuși sistemului kafala (sponsorizare), care le-a conferit angajatorilor puteri disproporționate asupra lor și i-a împiedicat să părăsească țara sau să-și schimbe locul de muncă fără permisiunea lor, crescându-le vulnerabilitatea la abuz în muncă și exploatare. În timpul pandemiei de COVID-19, această situație. împreună cu condițiile de viața îngrozitoare, protecția juridică redusă și accesul limitat la servicii și tratament de sănătate preventivă, a plasat populația de muncitori migranți într-o situație de vulnerabilitate și mai mare și de risc și mai mare de a contracta boală.
Începand cu luna marie a anului trecut, mii de migranți etiopieni, inclusiv femei însărcinate și copii, au fost ținuți în mod arbitrar în condiții dure în cel puțin cinci centre de detenție din întreaga țară. Aceștia au denunțat lipsa hranei, a apei, a îngrijirilor medicale, a instalațiilor sanitare și a îmbrăcămintei suficiente. Erau înghesuiți în celule, din care nu puteau pleca. Nevoile specifice ale femeilor însărcinate și care alaptează nu au fost abordate. Copiii nou-născuți, șugarii și adolescenții erau ținuți în aceleași condiții groaznice ca și adulții.
Sursă: Analiză Esther Mascaró hosteltur.com
