Turismul replicilor se extinde la scară globală

Un fenomen care merge mai departe în societatea de agrement este construirea de replici -la scări diferite sau chiar de dimensiuni reale -de monumente, palate, peşteri preistorice, bărci mitice … Turismul replicilor poate avea multe avantaje din punct de vedere pedagogic, deşi poate să supună, de asemenea, unei artificilităṭi excesive şi trivializării.

Copia se vinde singură. În oraşul Modernismului, a lui Gaudi şi al FC Barcelona, se dovedeşte că o incintă în care sunt recreate stiluri arhitectonice din toată Spania a devenit a patra cea mai vizitată atracṭie turistică din Barcelona, după Sagrada Familia, L’Aquarium şi Muzeul FC Barcelona.

Cu 1,2 milioane de vizitatori anuali, el Pueblo Español (Satul Spaniol) -construit în anul 1929 cu ocazia Expoziṭiei Internaṭionale, include 117 de reproduceri de clădiri tipice. Şi deşi trebuia să fie demolat la şase luni după acel eveniment, a generat atât de multa admiraṭie ca a decis să îl păstreze.

Pentru a-l face cât mai real posibil, promotorii acestei copii gigantice au vizitat Spania timp de doi ani.

În total au vizitat 1.600 de localităṭi şi au făcut sute de fotografii, anotări şi desene, ceea ce le-a permis să aleagă elemente caracteristice ale fiecărei zone.

Astfel, pe versanṭii muntelui Montjuic, au fost reproduse 117 clădiri în dimensiuni reale din 15 comunităṭi autonome.

În acest fel, vizitatorul care soseşte la Barcelona, plimbându-se prin Satul Spaniol, poate tranzita un cartier tipic andaluz, să admire turnul Mudejar din Utebo (Aragon) sau mănăstirea romană din Sant Miquel (Catalonia).

Se poate spune că aceşti pioneri din 1929 au creat o şcoală. În ultimii ani, construcṭia de atracṭii turistice ce sunt replici ale monumentelor celebre s-a extins.

În 2012, o companie spaniolă a fost angajată pentru a reproduce mormântul faraonului egiptean Tuthankhamon, care este expusă la doi kilometri de mormântul original în Valea Regelui.

Potrivit experṭilor, acest tip de replici permit evitarea riscului real reprezentat de trecerea a mii de turişti prin faṭa unei reclive reale în fiecare an, datorită schimbărilor de temperatura şi umiditate cauzate de prezenṭa atâtor oameni.

Neo-peşterile Altamira, din Cantabria, precum şi Lascaux si Pont D’Arc (Franta) sunt un alt exemplu care a permis conservarea picturilor din paleolitic de acum mii de ani.

Un artist lucrează la decorarea neo-peşterii Pont d’Arc din Franṭa. Originalul a fost descoperit în 1995, iar picturile sale sunt de acum 36.000 de ani.

Un artist lucrează la decorarea neo-peşterii Pont d’Arc din Franṭa. Originalul a fost descoperit în 1995, iar picturile sale sunt de acum 36.000 de ani.

Conservarea resurselor istorice

“Replicile reprezintă o modaliate bună de a păstra resursele istorice. Acest lucru trebuie să fie evident legat de o serie de studii. Dar dacă se realizează în condiṭii ştiinṭifice adecvate, poate chiar să contribuie la îmbunătăṭirea experienṭei”, explică Cristian Palazzi, profesor la Facultatea de Turism şi Management Hotelier Sant Ignasi, din Barcelona şi membru al Observatorului de Turism Responsabil.

Şi, în “momentul în care faci replica, pe ea poṭi face mai multe intervenṭii decât în resursele naturale. Astfel că poṭi extinde povestea, explică mai bine istoria sa, poṭi pune o semnalizare care, evident, nu o poṭi afişa într-o peşteră istorică, să faci locul accesibil persoanelor cu mobilitate redusă, cu rampe, ascensoare…”, adaugă Palazzi.

“Studenṭii pe care i-am dus la Neo-peştera de Altamira au ieşit foarte mulṭumiṭi de ceea ce au văzut”, adaugă el.

 

Replica Capilei Sixtine

Chiar şi Vaticanul are în vedere construirea unei replici a Capelei Sixtine, pe unde trec 25.000 de persoane într-o zi, ale căror exhalări de dioxid de carbon, plus transpiraṭia şi praful, lezează încet dar inexorabil minunatele picturi.

În Mexic a fost expusă o recreere în dimensiunile reale ale Capilei Sixtine, datorită fotografiilor de înaltă rezoluṭie, cu un mare succes la public.

Vor accepta turiştii replicile?

Cristian Palazzi crede că da, dar mai întâi el face următoarea reflecṭie: “Atunci când vorbim despre turismul copiei, ceea ce indicăm este o resursă turistică ce se presupune a fi fictivă sau elaborată artificial. Cu toate acestea, orice resursă turistică trece printr-o anumită alterare, dacă se doreşte ca aceasta să devină un produs turistic. Prin urmare, orice produs sau resursă turistică conṭine un pic de artificialitate”.

Şi, având în vedere că turismul replicilor este o tendinṭă globală, “acest fenomen nu ar trebui să fie analizat din presupusa puritate a momentului faṭă de impuritatea replicii. Monumentul este un monument pentru că noi l-am transformat în asta şi, prin urmare, construcṭia iniṭială a fost forṭată”.

De fapt, orice muzeu sau monument deschis publicului face parte dintr-o poveste nouă, adică, constituie “o interpretare modernă a faptelor istorice”. De fapt, toate explicaṭiile pe care le primesc turiştii într-o incintă traseul pe care îl urmează, panourile vizuale, etc. “presupun deja o modificare faṭă de lucrarea originală.

Un alt exemplu îl găsim în centrul Berlinului, unde se construieşşte o copie a fostului Palat Regal, Schlossul, care a fost demolat după cel de-al Doilea Război Mondial.

Lucrările acestei replici au fost paralizate pentru o vreme, când Germania a fost afectată de criză în 2009 iar Guvernul a impus reduceri de cheltuieli. Când va fi terminat, în jurul anului 2019, acolo va fi amplasat un proiect muzeal spectaculos, Forumul Humboldt.

Dar, datorită costului său (între 500 şi 800 de milioane de euro) a trebuit să recurgă în parte la donaṭii private pentru a finaliza noul Schloss.

Lucrarea de reconstrucṭie a Forumului Humboldt din Berlin, a cărui structura şi faṭadă vor fi replica unui palat regal, demolat in 1950. .

Lucrarea de reconstrucṭie a Forumului Humboldt din Berlin, a cărui structura şi faṭadă vor fi replica unui palat regal, demolat in 1950.

În orice caz, după al II-lea Război Mondial, centrele istorice ale multor oraşe europene au fost reconstruite, iar mai mulṭi turişti care se plimbă azi pe străzile lor cred că văd clădirile originale de acum câteva secole.

Iar în Italia găsim faimosul Campanile din Veneṭia: designul original al secolului al XVI-lea s-a prăbuşit în 1902. Actualul este o reconstrucṭie din anul 1912.

Dar în Verona au mers mai departe de replică: în jurul anului 1930, cum aşa de mulṭi călători întrebau de “balconul lui Romeo şi al Julietei”, au construi un balcon fals medieval, care azi face parte din circuitul turistic.

India va construi, de asemenea o replică a templului Angkor Wat din Cambodgia.

 

Pierderea autenticităṭii

“Există şi alte aspecte controversate ale acestor replici, de exemplu pierderea autenticităṭii. La urma urmelor, obiectele au propria poveste, un timp specific”, explică Palazzi.

“Iar în momentul în care suntem capabili să proiectăm o superstructură, modificăm într-un fel discursul natural al acestei resurse pentru a servi cu precizie masificării, pentru a oferi această experienṭă celui mai mare număr de oameni. Într-un fel, distrugem limitele naturale ale resurselor”.

Şi dă exemplul de a compara o pictură autentică cu fotografia sa. “Respectul pentru lucrarea originală generează o experienṭă diferită. Modificarea ar putea crea o pierdere a autenticităii, o banalizare culturală. Iar în acest sens, respectul faṭă de istorie ar fi rupt”.

De fapt, unii nu sunt mulṭumiṭi cu a face fotografii la tablouri. În China, s-au construit copii ale satelor din câmpia Angliei şi din Alpii austrieci.

Acolo se construieşte, de asemenea, croaziera Titanic II, care va fi o replică a faimosului vas scufundat în 1912. Această nouă navă, care va include copii aproape exacte ale saloanelor şi ale altor spaṭii ale faimosului transatlantic, care va naviga în 2018 din Jiangsu (China) până în Dubai.

“Practic, acest lucru merge împotriva turismului, deoarece turismul este alimentat de experienṭa interculturală de a trăi ceva ce nu s-a mai trăit înainte”, spune Palazzi.

Şi, conform acestui expert, “replicile pot avea o funcṭie pedagogică foarte puternică, ca şi în cazul Neo-peşterii Altamira, dar dacă intrăm în exagerare sau înşelătorie, atunci cădem în pericolul de a banaliza cultura, istoria şi tradiṭiile. Construcṭia de replici duse la extrem în locaṭii fără originalitate ne duce la un parc tematic. În acel caz nu vorbim de vizite istorice sau culturale, ci de o activitate pur recreaṭională”.

 

Sursă: hosteltur.com

Leave a Reply