NDC scoate în evidență echilibrul dificil al triunghiului IATA, GDS și agenții

Este pur și simplu o chestiune de bani. IATA încearcă să economisească costurile de distribuție către companiile aeriene asociate; GDS-urile încearcă să-și mențină statutul de legătură esențială între companiile și agențiile de turism; în timp ce cei din urmă nu doresc să-și complice viața cu sisteme multiple de rezervare. Și toate acestea au un preț. 

Cei care au fost în acest sector de câteva decenii vor găsi această tensiune suprapusă între companiile aeriene și GDS șocantă. Iar companiile aeriene care au creat GDS-urile pentru a facilita vânzarea biletelor sale prin intermediul agențiilor (Amadeus a fost creat în 1987 de Iberia, Lufthansa, Air France si SAS). Companiile aeriene au fost proprietarii GDS-urilor până când au vândut acțiunile lor pe parcursul mai multor ani.

Iar odată ce toate legăturile au fost rupte, companiile aeriene (prin intermediul IATA) s-au gândit acum câțiva ani să economisească factura GDS-urilor. Și l-au făcut prin lansarea New Distribution Capability (NDC). Un limbaj tehnologic propriu care încearcă să îl impună agențiilor de turism. Și fac acest lucru aplicând un fee rezervărilor realizate prin alte mijloace decât NDC, ceea ce înseamnă, în practica, penalizarea rezervărilor prin GDS.

Dar, termenii de implementare ai NDC sunt mai lenți decât se aștepta IATA. La nivel general, IATA estimează la 1% producția totală realizată prin NDC anul trecut, iar prognoza de a atinge la 20% în 2020 este descrisă ca fiind „optimistă” de către GDS-ul Amadeus. Problema, potrivit agențiilor, este că companiile aeriene au lansat NDC în mod prematur, cu multe chestiuni de rezolvat.

Această situație de dominare, denunțată de industria transportului, a ajuns și la Bruxelles, iar Comisia Europeană (CE) a deschis o cercetare pentru a determina dacă acordurile dintre Amadeus și Sabre cu agenții de turism și companiile de turism încalcă regulile UE prin restrângerea concurenței. Concret, se investighează dacă aceste acorduri restrâng capacitatea companiilor aeriene de a lucra cu furnizori alternativi de servicii de distribuție a biletelor.

Pe de altă parte, GDS-urile au un discurs dublu, în timp ce își apară modele lor de distribuție ca sisteme mai eficiente atât pentru companiile aeriene cât și pentru agenții, scot pe piață platforme care includ NDC. Adică, înainte ca alte companii de tehnologie să le ia o parte din cota de distribuție a biletelor de zbor, ei pariază pe oferirea a tuturor alternativelor.

 

Dominația IATA

După cum se poate vedea, este vorba despre o dispută dintre două mari sectoare dominate de puține companii. Dar există un al treilea sector care participă ca spectator. Un sector atomizat în mii de IMM-uri care nu au puterea unui lobby în spatele lor. Agențiile de turism văd spectacolul din tribune, dar știind că rezultatul jocului le va afecta buzunarul.

Până acum relația agențiilor cu GDS-urile a fost cordială. Ei primesc un serviciu care nu le costă, deoarece GDS-ul percepe bani de la compania aeriană. Dar acum, cu NDC, mai devreme sau mai târziu, vor trebui să investească în soluții care să le permită să economisească fee-ul GDS-urilor, chiar și prin intermediul acelorași GDS-uri.

În realitate, agențiile mențin o tensiune din ce în ce mai mare cu IATA. Sectorul agențiilor europene se plâng de ani de zile în legătură cu situația dezechilibrată a contractului de agent IATA. O relație în care lobby-ul transportului aerian își impune greutatea în fața IMM-urilor (marile rețele și OTA luptă pe cont propriu, apelând la ponderea volumului lor de vânzări).

Acum mai mulți ani companiile aeriene au reușit să-și vândă gratuit biletele în agenții prin eliminarea comisioanelor. Li se părea destul ceea ce plătesc GDS-urilor și le-a fost mai ușor să elimine plățile pentru agenții. Iar anii mai târziu, IATA a înăsprit criteriile de lichidare a BSP (Billing and Settlement Plan) cu majorarea garanțiilor și reducerea termenelor de plată.

Pe scurt, sosirea a NDC a ajuns să scoată în evidență, și mai mult, echilibrul (mulți cred că imposibil) dificil între cei trei actori ai distribuției transportului aerian: companiile aeriene GDS-uri și agențiile de turism.

 

Sursă: hosteltur.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.